Drumul Talienilor

Pentru ca ne place și mtb-ul dar și poezia, exact ca in “Penes Curcanul “, am hotărât de ne-am adunat într-un splendid weekend 10 iubitori de mtb …astfel ca: In dimineata zilei de 6 iunie, la ora 7 ne-am dat intalnire 5 biciclisti: Iulian traseistu, Cristi rulotistu, Florin bucuresteanu, Florin bancheru si Andrei tripistu, la sala Polivalenta. Am pornit voiosi spre urmatorul loc de intalnire (brutaria Topolita) pentru a face jonctiunea cu ceilalti 5 biciclisti porniti de la Magazia lui Vio: Vio multibiciclistu, Ionut profesoru, Rica fara frica, Marius enduristu si Mihai motoristu. Ar trebui menționat ca eram 6 cu biciclete normale de mtb și 4 “electricieni “…dependenți de curent, baterii și liniuțe , spre amuzamentul nostru care eram dependenți doar de …bere 😀
Dupa parcurgerea a 34 de km, am facut jonctiunea, am schimbat pareri si cateva opinii si am dat drumul toti 10 pe asfalt pana in Tg Neamt, nu înainte de a verifica traseul ce urmează si numărul de km , moment in care Ricanu nu înțelegea de ce lui ii apar încă 55 km si noua 90…Îngrijorarea lui era in privința liniuțelor de la bateria bicicletei care dispăreau miraculos! Ne-am intins in coloana, pana la Cetatea lui Stefan din Targu Neamt, am facut urcarea scurta dar nervoasa de sub cetate, ca mai apoi sa bifam si primele poze cu grupul. Veselie mare. Am coborat spre Oglinzi si am inceput strabaterea satelor mai prin spate, feriti de asfalt si alte pericole. Treseul ne duce prin niste rauri, rupem in doua „grupuri” de oi si plini de voie buna inghitim kilometri si metri de altitudine. Facem o oprire la un bar pentru o gustare si ceva curent in bateria lui Ricanu, moment dupa care Rica hotaraste sa preia conducerea grupului si inevitabil coboram prea mult si suntem nevoiti sa ne intoarcem putin. Strabatem o livada de meri si peri si la Slatioara, langa manastire facem a doua oprire la bar. Ne udam gaturile cu cola sau bere Suceava la 2,5 lei, Ricanu se conecteaza cu bateria la curentul din bar si se integreaza in peisajul autohton. Proaspăt întors din Nepal a adunat in jurul lui toți localnicii băutori de bere și amatori de povesti înflorite cum numai el știe sa le spună …Incepem apoi ultima urcare catre Poiana Marului, unii mai demoralizati, altii mai nerabdatori sa ajungem. Strabatem canioanele locale, ne echipam putin si pentru o tentativa deploaie, si facem regruparea cand ajungem la asfalt pentru un ultim asalt. Iar glume si voie buna, Ricanu la curent el este cel care da ok-ul de plecare si strangand din dinti terminam prima zi de 120 km cu vreo 2000 dif de nivel, nu mai intai de a instrui niste domnisoare sa dea indicatii pretioase catre restul biciclistilor despre locatia pensiunii Davideea unde urma sa innoptam.
Dupa un dus cu dureri si usturari in zona posterioara, ne-am regrupat jos la masa pentru a finaliza ziua. Urma a doua zi cu urcarea spre crucea Talienilor.

Dimineata, proaspeti si bine dispusi, luam micul dejun, ne echipam, mai ungem si curatam bicicletele si incepem urcarea de un pic peste 26 km. Vremea este perfecta, nici prea cald si nici prea rece. Ne adunam sus la cruce, si incepem drumul pe creasta. Cativa caini ne aduc aminte ca mai sunt si ei pe acolo, facem poze artistice si bine regizate si dam drumul la vale. Reusim cumva sa ne despatim in 2 grupuri dar ne reunim la stana de jos in jurul unui castron de urda (prima gustare din zi – ce urma sa ramana si ultima). Incepem coborarea spre Pluton unde ni se alatura alti 2 temerari: Alin atletul si Marius vaslasul. Ricanu goleste reteaua de 220 V din orice locatie si decide totusi, sa scurteze traseul, la sfatul localnicilor care ne anuntau ca nu se poate trece spre Mitocul Balan. Atacam urcarea care se termina cu un periculos drum de taf , care la randul lui se termina maiestuos in adancul padurii si suntem obligati sa facem un serios push bike. Moment in care scoatem GPS-urile, facem stanga, ne intoarcem, facem dreapta, ne intoarcem …si voiosia e in crestere. Cautam traseul, ne dam cu parerea si concluzionam ca daca o luam de-a dreptul e aceeasi treaba. Asa ca incepe o coborare „in cap” printre copaci si frunze ce se termina intr-un parau. Sarim cativa busteni si bolovani ajungand astfel in drum. Coboram in Mitocul Balan ca niste cai breji, si facem prima dezbinare a grupului, dupa care cei ramasi ne continuam trecerea spre Garcina pe la bursucarie. Am tras destul de tare la final…și exact ca in poezia menționata la început am fost cu toții de acord ca ….” mai lung îmi pare drumul , acum la-ntors acasă …”😀 si astfel se termina si a doua zi extenuati si cu o gramada de amitiri, poze si filmari.

Felicitari tuturor si multumiri!